Întruparea – Balada a IX-a

Întruparea - Balada a IX-a
by

Şi-ntrucât venise vremea
să se nască şi trupeşte,
ca un mire ce din patul
nunţii sale se iveşte,
lângă soaţa lui pe care
drăgăstos o-mbraţişează,
pe El maica lui aleasă
într-o iesle Îl aşează,
printre nişte vite care
pe acolo se aţin:
oamenii înalţă cânturi,
îngerii isonu-l ţin,
celebrând a nunţii taină
între firile-amândouă;
Dumnezeu, scâncind în iesle,
varsă-a lacrimilor rouă,
giuvaieruri ce mireasa
mirelui i le-aducea
pe când maica sta uimită
de minunea ce-o vedea:
Dumnezeu plângând ca omul,
omul plin de bucurie,
cum nici unul şi nici altul
nu-s prin firea lor să fie!

(Baladele Sfântei Treimi – ale Sfântului Ioan al Crucii –
versiunea în lb română: Anca Crivăț-Vasile si Răzvan Codrescu,
Ed. Anastasia, 1997)

share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *