Acasă > Rugăciunea Tereziană > Metodă de Rugăciune Lăuntrică

SCURTĂ METODĂ DE RUGĂCIUNE LĂUNTRICĂ


Rugăciunea mentală (launtrică) nu este, după părerea mea, decât o relaţie intimă de prietenie, în care stai adesea de vorbă, numai tu singur, cu Dumnezeu de care te ştii iubit.

Tereza de Avila Viața, 8

Scurtă „metodă carmelitană” pentru rugăciunea lăuntrică

Ești în fața lui Isus, care este prezent în mod real în Euharistie așa cum era prezent și în sânul Mariei: cu umanitatea Sa sfântă, cu dumnezeirea Lui atotputernică. Reînnoiește-ți credința în Isus: adoră-L, mărturisește-i sărăcia ta şi păcatele tale, oferă-i “nimicul” tău și, plin de încredere în infinita-i iubire milostivă, spune-i că îl iubești.

Sfânta Scriptură sau alt text potrivit pe care îl citești te face să pătrunzi în meditație, sugerându-ți primele cuvinte dintr-un dialog unic și irepetabil pe care Isus vrea să îl aibă cu tine. Îl ai în fața ochilor pe Cel Răstignit: Lui poți să i te adresezi. “Lectura” trebuie să dureze atât cât este necesar pentru a aprinde în suflet o scânteie de iubire pentru Dumnezeul şi Mântuitorul tău. Reîntoarce-te la “lectură” atunci când îți dai seama că ești distrat, pentru a te reculege din nou împreună cu Dumnezeul tău. Lectura poate fi înlocuită şi de o “rugăciune vocală” (Tatăl nostru, Bucură-te Marie): rostește-o rar, reflectând asupra cuvintelor pe care le pronunţi, amintindu-ți că este Dumnezeu cel cu care vorbești.

– Folosește-ți imaginaţia pentru “a reprezenta” înlăuntrul tău misterul pe care îl meditezi, oprindu-te mai ales asupra persoanei lui Isus. Nu pierde mult timp cu aceasta şi nici nu aluneca în visare. Important este ca Isus să se “prezinte” din nou în sufletul tău şi ca tu să stai “în prezenţa Sa” (“să-L privim pe Cel care ne priveşte”, “să-L ascultăm pe El care ne vorbeşte”, ne învăța Sfînta Tereza de Avila). Isus este viu, acum, pentru tine: aceasta este de ajuns.

– Meditația: reflectează pe scurt la fragmentul pe care îl meditezi pentru a înțelege iubirea pe care Dumnezeu ți-o dăruiește și cea pe care o așteaptă de la tine.

– Pătrunde repede în inima rugăciunii: “colocviul afectiv”. Lasă-L pe Domnul să vorbească: ascultă-L și răspunde-i. Stai cu Isus, cu certitudinea că El este într-adevăr prezent: dorința Lui de a sta cu tine este infinit de mare. Nu sunt necesare multe cuvinte: ci a iubi și a ne simți iubiți, manifestându-ne unul altuia iubirea.

într-un adevărat “dialog de iubire” nu trebuie să uiți nicicând să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru faptul că s-a dat pe Sine pentru tine și pentru toate darurile ce ți le face chiar în timp ce i te rogi.

Un dialog de iubire tinde prin natura lui spre dăruire. Iar lui Dumnezeu nimic nu îi este mai plăcut decât “dăruirea de sine”: dăruirea ființei tale este deci punctul culminant al rugăciunii. Este momentul “ofertei”: pentru a-i oferi totul Domnului începe prin a-i oferi ceva, dăruindu-i de fiecare dată mai mult. Și nu uita apoi să verifici dacă ți-ai respectat propunerea făcută anterior.

dialogul afectuos cu Domnul nu poate să se termine fără ca tu să îi ceri ceea ce ce îți este mai la suflet. Dumnezeul nostru este bucuros – ca noi, de altminteri!-  când îi cerem ajutorul. Cere cu umilință, cu încredere, cu o atitudine de încredințare în mâinile Lui: “Facă-se voia Ta”.

Astfel poate fi încheiată rugăciunea, însă prietenia Lui este fără sfârșit!