Înainte de toate „Carmel” este un munte,  sau mai bine zis, un lanţ muntos, din Tara Sfântă, plin de vegetație și de izvoare naturale, care ajunge până la Marea Mediterana lângă Haifa.

Carmelitanii, atunci, nu au un fondator, cum poate să fie Sf. Francisc pentru Franciscani sau Sf Benedict pentru Benedictini. Au la originea lor un loc simbolic, legat de revelația biblică.

Acest munte este legat mai ales de faptele lui Ilie şi ale lui Eliseu, care au trăit la poalele lui, dar nu numai. Deseori profeții au comparat Carmelul cu simbolul  întregii Țări Făgăduite, spunând: dacă poporul va rămâne fidel Legământului cu Domnul Dumnezeu, atunci pământul va fi rodnic și frumos; dacă dimpotrivă se va îndepărta și nu-i ascultă cuvântul, atunci Țara se va transforma în pustiu sau poporul va fi lăsat in mâna dușmanilor care îl va duce în surghiun, întro țară străină.

De aceea, Muntele Carmel a devenit și simbolul libertății, al alegerii între Dumnezeu și idolii străini. De fapt, creasta Muntelui este şi un fel de graniță între țara lui Israel și țara păgânilor (Tir și Sidon). Pentru aceasta, Ilie (nume care înseamnă Domnul este Dumnezeu) a provocat poporul pe Muntele Carmel să se hotărască pe care divinitate vrea să O slujească, să I se închine.  (1Rg 18). Așadar, în acest loc, Domnul Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac, al lui Iacob își arată gelozia pentru Poporul Său, iubirea Sa este totală și despărțită.

Această valenţă simbolică este amplificată de un fenomen literar cum deseori se întâmplă în revelarea biblică. Cuvântul „carmel” în limbile semitice înseamnă „grădină, viță de vie, loc frumos și înverzit”. Atunci când Scriptura ebraică a fost tradusa în limbă greacă la Alexandria, în jurul celui de-al treilea secol î. C., deseori cuvântul „carmel” nu a fost tradus cu cuvântul grădină, ci lăsat ca denumire geografică. Iată cum, prin acest fenomen, rezonanța simbolică a Muntelui Carmel se amplifică aproape în toată Scriptura, legat de tema grădinii, care, de la începuturile creației până la sfârșitul istoriei mântuirii în Ierusalimul Ceresc, străbate toată Biblia.

În același timp, se dezvoltă o linie care identifică Poporul lui Israel și Sion-ul cu o figură feminină, care să corespundă la faptele de iubire ale lui Dumnezeu, care să fie un pământ rodnic pentru sămânța Cuvântului Domnului. Acest curent îl implică și pe Muntele nostru în mod original, de exemplu comparând mireasă din Cântarea Cântărilor cu frumusețea vegetației Carmelului.

Devine atunci firesc pentru eremiții care vor trăi pe aceste Munte, meditând Sfântă Scriptură, să recunoască o înrudire a lui cu Sfântă Fecioară Maria, unde Cuvântul lui Dumnezeu a găsit o ascultare totală, o primire fără niciun obstacol, şi atunci a putut să rodească în mod desăvârșit. Între Maria şi Muntele Carmel este ceea mai amplă rezonanță biblică, care va fi dezvoltată ulterior de identitatea mariană a călugărilor carmelitani.