DARURILE DUHULUI SFÂNT


Acolo unde se întâlnesc grinzile absidei, chiar în linia zenitală a altarului, este reprezentat Duhul Sfânt sub formă de porumbel, așa cum spun evangheliștii că Duhul a coborât asupra lui Isus, atunci când a fost botezat de Ioan în apele Iordanului (Lc 3,21-22).

Aceeași imagine evocativă al Duhului Sfânt este zugrăvită de Luca în relatarea Bunei Vestiri, atunci când Gabriel spune Mariei „Duhul Sfânt va coborî peste tine și Puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra Sa” (Lc 1,35).

Precum Duhul Sfânt a țesut trupul lui Isus în pântecele Mariei, tot așa în timpul fiecărei Liturghii, Biserica cere cu credință coborârea Duhului Sfânt peste pâine şi vin, ca să devină Trupul și Sângele lui Isus Cristos: „Acum te rugăm Tată, să trimiți asupra acestor daruri Duhul Tău…

Mâna care apare deasupra porumbelului Îl reprezintă pe  Dumnezeu, care intervine în istorie pentru a-și îndeplini planul de mântuire. Și apoi Tatăl Îl trimite pe Duhul Sfânt. Astfel, această reprezentare din cheia absidei ne reamintește de aceea a Bunei Vestiri de pe ușa principală.

Însă Duhul Sfânt clădește și Trupul mistic al lui Cristos care este comunitatea Bisericii, prin sacramentele – mai ales prin Euharistie – şi prin darurile Sale. Aşa cum în ziua de Rusalii Duhul a coborât împărțindu-se în limbi de foc asupra apostolilor, tot așa Darul Duhului Sfânt se răsfrânge în cele șapte daruri asupra credincioșilor care formează Trupul mistic a lui Cristos. De aceea sunt reprezentate pe capătul celor șapte grinzi verticale, de-a lungul navei.

Iată cum prezintă Catehismul Bisericii Catolice darurile
Duhului Sfânt: „Viaţa morală a creștinilor este susținută de darurile Duhului Sfânt. Acestea sunt dispoziții permanente care îl fac pe om ascultător în a urma impulsurile Duhului Sfânt.

Cele șapte daruri ale Duhului Sfânt […] aparțin în întregime lui Cristos, Fiul lui David, după profeția lui Isaia: Va ieși o mlădiță din trunchiul lui Iese şi un vlăstar se va ridica din rădăcinile lui. Se va odihni peste el Duhul Domnului: duhul înțelepciunii şi al înțelegerii, duhul sfatului și al tăriei, duhul științei şi al evlaviei şi îl va umple duhul fricii de Dumnezeu
(Is 11,1-3 – cf. CBC 1830-1831).

După Cristos, sfinții sunt capodopera lucrării Duhului Sfânt. De aceea fiecare dar este pus în legătură cu carisma unui sfânt carmelitan. Astfel se vede creativitatea Duhului Sfânt care nu lucrează în mod unilateral, ci face unitate respectând diversitatea proprie fiecăruia. Fantezia Duhului Sfânt face ca aceeaşi carismă carmelitană să se înfăptuiască în mod inedit în fiecare dintre sfinți.

Înţelepciunea este strălucitoare şi incoruptibilă, uşor de contemplat de către cei care o iubesc şi este găsită de către cei care o caută. Cel care se trezeşte pentru ea nu oboseşte, fiindcă o va găsi aşezată la poarta lui”. (Înţ 6,12,14)

            Sfânta Tereza de Avila găseşte înţelepciunea aşezată la uşii mănăstirii, pentru că a căutat-o şi a iubit-o cu toată fiinţa ei. Este reprezentată în calitatea sa de fondatoare, ţinând în mâna o mănastire, misiune pe care a împlinit-o cu mare înţelepciune.

O, Dumnezeu al meu şi Înţelepciune a mea infinită, fără măsură şi fără margine şi deasupra oricărei înţelegeri îngerești şi omenești! O, Iubire care mă iubești mai mult decât mă pot eu iubi, mai mult decât pot eu înţelege!” (Exclamații 17,1)

Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: «Strălucească din întuneric lumina!», El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoștința slavei lui Dumnezeu întru fața lui Isus Cristos”. (2Cor 4,6)

Sfântul Ioan al Crucii, doctor mistic, cercetează taina Sfintei Treimi. Precum Ilie pe Muntele Horeb, Ioan este reprezentat într-o peșteră cercetând taina iubiri lui Dumnezeu care s-a revelat în jertfa Crucii: Tatăl Îl trimite pe Duhul Sfânt, care țâșnește din inima străpunsă a lui Isus. Sfântul Ioan ține în mână o scriere, pentru că toate operele sale izvorăsc de contemplația sa.

“Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: De ce şezi tu singur şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţă până seara? Moise i-a răspuns socrului său: Pentru că poporul vine la mine ca să ceară sfat de la Dumnezeu… Socrul lui Moise i-a zis: Îţi voi da un sfat şi Dumnezeu să fie cu tine! Stai tu, pentru popor, înaintea lui Dumnezeu şi du tu nevoile lor înaintea lui Dumnezeu” (Ex 18,14-15).

Sf. Rafael Kalinowski, a fost perceptorul prinţului Czartoryski, înainte de a deveni călugăr carmelitan. A devenit atunci o călăuză şi un duhovnic căutat, petrecând mult timp la scaunul de spovadă. Aşa este reprezentat Rafael, într-o atitudine de primire și de ascultare a poporului care venea la el pentru a primi iertarea lui Dumnezeu şi sfaturi spirituale.

Domnul este tăria şi lauda mea: El este mântuirea mea”.(Ps 118,14)

Domnul Dumnezeul meu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă face să umblu pe înălţimile mele”. (Ha 3,19)

 Călugărițele carmelitane din Compiègne au fost ghilotinate în timpul Revoluției Franceze. Martiriul lor a fost ca un act liturgic, ele urcând una după alta pe eșafod, cântând lauda Domnului. Maica superioară a vrut să fie ultima pentru a le întări pe surorile sale, primind ca o mama capul martirelor în poala sa.

Toate le pot în Cel care mă întăreşte”. (Fil 4,13)

Într-adevăr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd, dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Unde este înțeleptul? Unde-i cărturarul? Unde-i cercetătorul acestui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu că înțelepciunea acestei lumi este nebunie? Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii”. (1Cor 1,18.20.25)

Sfânta Edith Stein, a fost un căutătoare pasionată a adevărului, mai ales prin studiul filosofic al persoanei umane. La sfârșit, a descoperit puterea crucii lui Cristos ca pe singura știință care poate ilumina pe deplin misterul universului şi al istoriei. Edith Stein este reprezentată cu haina carmelitană, dar și cu steaua poporului iudeu, al cărui destin l-a împărtășit și ea, murind în lagărul de concentrare de la Auschwitz, fiind evreică creștină. Ultima carte pe care o scrie este Scientia Crucis, dar va fi arestată înainte de a o termina. A scris că o adevărată Știință despre acest Mister, o poate dobândi doar acela care simte cum îl apasă greutatea crucii. Isus, dându-Și sufletul pe Cruce, insuflă Duhul Său Edithei Stein, care Îl îmbrățișează cu un elan de mireasă.

Domnul i s-a arătat lui Abraham la terebinţii din Mambre. Şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, trei oameni stăteau în picioare în faţa lui. I-a văzut şi s-a aplecat până la pământ şi a zis: Doamne, dacă am aflat har în ochii Tăi, nu trece pe lângă slujitorul Tău! Să se aducă puţină apă. Vă veţi putea spăla picioarele şi să vă odihniţi sub copac. Eu voi lua o bucată de pâine ca să prindeţi la inimă înainte de a pleca mai departe, de vreme ce aţi trecut pe la slujitorul vostru. Ei i-au zis: Fă aşa cum ai spus!”. (Gen 18,1-5)

Elisabeta a Sfintei Treimi se va scufunda în adorarea lui Dumnezeu ca să fie lauda gloriei Sale veşnice deja din această viaţă (Ef 1,14):

Dumnezeul meu, Treime pe care o ador… Fericirea mea, Înfinită singurătate, Imensitate în care mă pierd, mă ofer Ție ca o pradă. Cufundă-Te în mine, ca eu să mă cufund în Tine, aşteptând să ajung în lumina Ta, să contemplu abisul mărețiilor Tale”. (Rugăciune către Sfânta Treime)

“Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi.
În iubire nu există frică, dimpotrivă, iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica presupune pedeapsă, iar cine se teme nu a ajuns la desăvârşire în iubire. Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi” (1Io 4,16.18-19).

“Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Simon: „Vezi femeia aceasta? : i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puţin, iubeşte puţin” (Lc 7,44.47).

“Ştiu: celui căruia i se iartă puţin, puţin iubeşte, dar mai ştiu că Isus mi-a iertatmai mult decât Sf. Magdalena, doarece mi-a iertat dinainte, împiedicându-mă să cad. Ah! Cât aş vrea să pot explica ceea ce simt!… El vrea să-L iubesc pentru că mi-a iertat, nu mult, ci totul. Nu a aşteptat să-L iubesc mult ca Sf. Magdalena, dar a voit SĂ ŞTIU cum m-a iubit, cu o iubire nespus de prevăzatoare, pentru ca acum să-L iubesc la nebunie!”
(Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Ms A38v-39r)

În basorelief vedem iubirea infinită pe care Isus a arătat-o pe Cruce, care o precede pe Tereza, eliminând din drumul ei pietrele de care ar fi putut să se împiedice. Ea răspunde oferindu-se
milostivirii, ca victimă de ardere de tot, pentru a-I permite lui Dumnezeu să reverse în ea efluviile oceanului Său de iubire. În această ofrandă, frica de Dumnezeu se transformă în încrederea necondiționată în puterea milostivirii divine chiar și asupra fraților săi cei mai păcătoși.

Folosim cookies pentru a vă oferi o mai bună experiență online. Prin Acceptare, sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor conform Politicii noastre de utilizare a acestora.

Privacy Settings saved!
Setări de Confidențialitate

Când vizitați un website, browser-ul Dvs. stochează informații către server, sub formă de cookies. Aici puteți controla ce cookie-uri permiteți în browser-ul Dvs.

Aceste cookie-uri sunt necesare pentru buna funcționarea site-ului și nu pot fi dezactivate

Pentru navigare ep acest site, folosim următoarele cookie-uri tehnice necesare funcționării corecte a site-ului.
  • wordpress_test_cookie
  • wordpress_logged_in_
  • wordpress_sec

Folosim Woocomerce ca platformă de cumpărături on-line. Pentru ”coș” și procesarea comenzii se folosesc două cookie-uri. Acestea sunt strict necesare pentru buna funcționare a magazinului și nu pot fi dezactivate.
  • woocommerce_cart_hash
  • woocommerce_items_in_cart

Decline all Services
Accept all Services