25 decembrie 1886 Tereza Martin primește Harul de Crăciun, acela al convertirii definitive.

„A fost nevoie ca Bunul Dumnezeu să facă o mică minune pentru a mă 20ajuta să cresc într-o clipă, și minunea aceasta a săvârșit-o în ziua de neuitat a Crăciunului, în noaptea luminoasă care luminează desfătările Treimii Sfinte; Isus, blândul pruncușor de numai o oră, mi-a preschimbat noaptea sufletului în torente de lumină… În acea noapte când s-a făcut slab și suferind din iubire pentru mine, m-a făcut puternică și vitează. M-a îmbrăcat cu armura Lui și, din acea noapte binecuvântată, nu am mai fost învinsă în nicio luptă, dimpotrivă, am mers din izbândă în
izbândă și mi-am început „să alerg cu pași de uriaș!” ” (Ms A 44v)