29 mai – Fericita Elia a Sf. Clement, ocd

„Am înțeles dimensiunile infinite ale sufletului și măreția lui, pe care această lume, cu toată imensitatea ei, nu îl poate cuprinde: el a fost creat ca să se piardă în Tine, doar Tu singur ești măreț și infinit și prin urmare, doar Tu îl poți face cu desăvârșire fericit.”

Născută pe 17 ianuarie 1901 la Bari, în sânul unei familii creștine practicante, ea a fost botezată cu numele de Teodora.

A primit o educație buna la călugărițe, unde s-a pregătit și pentru prima sa Sf. Împărtășanie. În 1915, a devenit terțiară dominicană, distingându-se prin spiritul său de rugăciune și prin devoțiunea pentru Sf. Împărtășanie. Cititoare fidelă a vieților sfinților și mai ales a aceleia a Sf. Tereza a Pruncului Isus (Istoria unui Suflet), a intrat în mânăstirea carmelitană Sf. Iosif din Bari, în 1920. Aici se va desăvârși timp de 7 ani, împlinind cu fidelitate regula ordinului, și dedicându-se lucrărilor care i se încredințau de către comunitate.

Moare pe 25 decembrie 1927 si va fi beatificată pe 18 martie 2006, de către pp Benedict al XVI-lea.

A fost numită deseori „Sf. Tereza mica a Italiei”.