28 iulie – Fericitul Ioan Soreth, preot și călugăr carmelitan

Născut la Caen (Normandia) în 1394, a intrat în Carmel de foarte tânăr. Devenind Maestru în Teologie, a fost mai întâi Prefect de studii, apoi Provincial, înainte de a fi ales Prior General al Ordinului în 1451; sarcină pe care avea să o ducă până la moartea sa, la Angers în 1471.

În istorie, numele i-a fost legat de transformarea încă din 1452, a unor comunități de tip „béguinages” (unde trăiau femei pioase care doreau să-L slujească pe Dumnezeu) ca cea de la “Ten Elsen” din Gueldre (Țările de Jos), cea a „surorilor de clauzură” din Nieukirk, sau cea din Florența, în mănăstiri de Carmelitane.

Papa Nicolae V trimite consimțământul său, la cererea lui Jean Soreth, prin intermediul bullei „Cum Nulla” din 7 oct. 1452 adresată Generalului Ordinului Sfintei Fecioare de pe Muntele Carmel, conform căreia, „se autorizează Provincialul Ordinului să accepte primirea în Ordin și punerea sub protecția sa, fecioarele pioase, văduvele și femeile care trăiau deja în comunități, și care ar dori să îmbrace haina Carmelului”.

Mișcarea astfel lansată se va propaga și în Franța, cu ajutorul ducesei de Bretagne, Fericita Françoise d’Ambroise, care în 1463, contribuie la înființarea mănăstirii din Vannes în ducatul Bretagne. În aceeași mănăstire, pe 25 martie 1468, va depune și ea voturile.

Au urmat apoi multe alte întemeieri în Italia, Spania, etc

Bazându-se tot pe bulla „Cum Nulla”, va pune și bazele Ordinului Terțiar (Secular) Carmelitan (pentru laici), cărora în 1455 le dă și o Regulă.

Ca superior general al Ordinului, Ioan Soreth se străduiește să-și convingă frații să trăiască o viață religioasă mai riguroasă. A scris pentru ei un comentariu la Regula data de Sf. Albert al Ierusalimului. În acest document, el prezintă carisma carmelitană sprijinindu-se atât pe scrierile părinților monahismului (sf. Bernard, sf. Cassian) cât și pe intențiile primilor eremiți stabiliți pe Muntele Carmel. În 1462 va publica Constituțiile revizuite.

În toate acestea, a fost un precursor al Terezei de Avila, cu un secol mai înainte.

Va fi beatificat de pp Pius al IX-lea, pe 3 mai 1866. Este sărbătorit pe 28 iulie.