7 martie – Fericitul Isidor Bakanja, martir al Scapularului Carmelitan – al Sfintei Fecioare de pe Muntele Carmel

Bakanja s-a născut în jurul anului 1885 la Bokendela (în apropiere de Kinshasa). Provenea dintr-o familie sărmană din tribul Boanji (tatăl era agricultor, iar mama era dintr-un sat de pescari) și începuse încă de mic să muncească pe ici, pe colo, ca slujitor sau ajutor de zidar.

În această perioadă de călătorie continuă, spre 1900 a avut norocul de a găsi un post de zidar în orașul Coquilhatville (astăzi Mbandaka), unde a cunoscut doi misionari trapiști care, pentru prima dată, i-au vorbit despre Isus și despre mesajul Său.
A fost atât de fascinat, încât a dorit să se înscrie la cursurile de catehumenat.

A primit Botezul (împreună cu noul nume Isidor) în 1906, pe când avea în jur de 20 de ani, apoi, după câteva luni, Mirul.
În anul următor, spre marea lui bucurie, a putut primi prima Împărtășanie.

A învățat de la misionari că un creștin trebuie să dea mărturie vizibilă a credinței sale și să poarte, cu mândrie, rozariul și Scapularul Fecioarei de pe Carmel, pe care îl primise în ziua Botezului.
[…] A murit în 1909, la aproape 24 de ani, după o agonie nesfârșită, de aproape șase luni. Tocmai terminase de recitat rozariul împreună cu un mic grup de creștini. Și a fost înmormântat ținând strâns între mâini rozariul și Scapularul.

Registrele misiunii spun că, imediat după moartea lui Isidor, numărul creștinilor a crescut extraordinar: peste 4000 de botezuri chiar în satele în care trăise martirul.
[…] La beatificare Papa Ioan Paul al II-lea a spus, printre altele:
[…]

Primul care înțeles aceasta a fost sfântul Pontif Papa Ioan Paul al II-lea care, în predica cu ocazia beatificării (care a avut loc în timpul Adunării Speciale a Sinodului Episcopilor pentru Africa, pe 24 aprilie 1994), a ales tocmai forma dialogului personalizat.

Papa a spus atunci:

«Ai fost un om cu o credință eroică, Isidor Bakanja, tânăr laic din Congo. Botezat, chemat să răspândești Vestea cea Bună, ai știut să-ți împărtășești credința și ai dat mărturie despre Cristos cu atâta convingere încât, față de tovarășii tăi, erai asemenea acelor valoroși creștini laici care sunt cateheții. Da, fericite Isidor, atât de fidel promisiunilor făcute la botez, ai fost cu adevărat un catehet, ai lucrat cu generozitate pentru “Biserica din Africa și pentru misiunea sa evanghelizatoare”».

Și a continuat, indicându-l ca exemplu și patron al numeroșilor cateheți care lucrează, umili și necunoscuți, pe imensul continent african:

«În ziua în care meritele îți sunt proclamate, dorim să aducem omagiu tuturor cateheților, acești colaboratori indispensabili pentru construirea Bisericii pe continentul african. Cateheții preced, însoțesc și completează opera preoților pentru popor. De-a lungul a numeroase epoci istorice, ei au permis credinței să supraviețuiască persecuțiilor. Ei știu să fie Păstori adevărați care își cunosc oile, iar oile îi cunosc pe ei; și, dacă este necesar, ei apără turma cu prețul vieții. Cateheții sunt conștienți că un mare număr dintre frații și surorile lor nu aparțin încă turmei și așteaptă de la preocuparea lor fraternă ca Vestea cea Bună să le fie proclamată. Prin opera lor, cateheții dau mărturie adevărată despre Cristos, unicul Păstor».

Apoi a concluzionat, invitându-i pe toți să privească spre tânărul martir cu o privire afectuoasă și contemplativă, asemenea celei cu care îl privim pe Isus cel Răstignit:

«Isidor, participarea ta la misterul pascal al lui Cristos, la opera supremă a iubirii sale, a fost totală. Dat fiind că ai dorit să rămâi fidel cu orice preț credinței botezului tău, ai suportat biciuirea, asemenea Învățătorului tău. I-ai iertat pe persecutorii tăi, asemenea Învățătorului pe cruce; și ai demonstrat că ești făuritor de pace și de împăcare. În Africa atât de dureros de încercată de luptele între diferitele etnii, exemplul tău luminos este o invitație la înțelegere și la apropiere între fiii aceluiași Tată ceresc. Ai practicat caritatea fraternă față de toți, fără diferență de rasă sau de condiție socială; ți-ai câștigat stima și respectul colegilor tăi, dintre care mulți nu erau creștini. În acest Advent de pregătire pentru cel de-al treilea mileniu, ne inviți să primim, după exemplul tău, darul pe care, de pe Cruce, ni l-a făcut Isus, și anume propria sa Mamă cfr. Gv19, 27). Îmbrăcat cu haina Mariei, ți-ai continuat, asemenea ei și împreună cu ea, pelerinajul de credință; asemenea lu Isus, Bunul Păstor, ai ajuns să-ți dai viața pentru oile tale. Ajută-ne pe noi, care trebuie să străbatem același drum, să ne ridicăm privirea spre Maria și să o luăm drept călăuza noastră»[1].

Isidor a murit în Sărbătoarea Înălțării Mariei la Cer, care l-a primit cu siguranță în Paradis, dar cred că, în ziua învierii trupurilor, Sfânta Fecioară va acoperi cu adevărat cu mantia sa trupul glorificat, dar încă plin de răni (ca acela al lui Isus) al lui Isidor Bakanja, care poartă titlul absolut inedit de “Martir al Scapularului”.

[1]Ioan paul al  II-lea, Omelia, duminică 24 aprilie 1994, 3.