Rugăciune prin mijlocirea Fericitului Marie-Eugène al Pruncului Isus

Dumnezeule, Tatăl nostru,
Îți mulțumim pentru că i l-ai dăruit Bisericii
pe Fericitul părinte Marie-Eugène al Pruncului Isus.
El a înaintat în uniune cu Cristos,
docil față de Duhul Sfânt,
pe care Îl chema „Prietenul” său,
trăind din plin harul Carmelului
prin contemplație, prin angajamentul misionar
și prin încrederea în Fecioara Maria, Maica Vieții.
Pe urmele lui,
ajută-ne să descoperim profunzimea iubirii Tale
și să stăruim în rugăciune,
pentru a deveni martori ai Milostivirii Tale.
Prin mijlocirea lui,
binevoiește a ne dărui harul pe care Ți-l cerem (…)
Fă ca învățătura lui să-i atingă pe toți aceia
care au nevoie de ea, pe drumul credinței lor.
Și dacă aceasta este voința Ta,
îngăduie să fie canonizat într-o bună zi,
pentru slava Numelui Tău și pentru binele poporului Tău.
Prin Isus Cristos Domnul nostru. Amin

Henri Grialou s-a născut pe 2 Decembrie 1894 dintr-o familie modestă din Aveyron (Franţa). În 1908, o descoperă pe Sf. Tereza de Lisieux, care este primul său contact cu sfinţii carmelitani.
Urmând dorinţa pe care o avea deja din copilărie, intră în seminar în 1911, însă apoi trebuie să facă armata. În Primul Război mondial devine ofițer şi simte prezenţa spirituală a Sfintei Tereza care îl protejează.

După Război va fi hirotonit preot în dieceza din Rodez, pe 4 februarie 1922, şi pe 24 în aceeaşi lună, urmând o insistentă chemare a Domnului, intră în Ordinul Carmelitan la mănăstirea de la Avon, cu numele de Marie-Eugène al Pruncului Isus. Se adâncește după aceast moment, într-o viaţă contemplativă, la şcoala marilor călăuze duhovniceşti ale Ordinului: Tereza de Avila, Ioan al Crucii şi Tereza a Pruncului Isus.
În viaţa sa apostolică, descoperă cât de mult mesajul acestor Sfinți împlineşte așteptările profunde ale bărbaților şi femeilor de orice condiţie. În 1932, întemeiază la Venasque, lângă capela Notre-Dame de Vie, un grup de persoane consacrate, care va deveni un institut secular şi va lua numele acestui loc: Institutul Notre-Dame de Vie. Din 1937 până 1955 este la Roma pentru a împlini diferite responsabilități în cadrul guvernului central al Ordinului.
Între 1949 şi 1951 publică opera să principală, Je veux voir Dieu, considerată astăzi drept una dintre cele mai importante cărți de spiritualitate contemporană (a 9-a ediţie apărută în 2014 şi tradusă în 6 limbi).

„Sunt făcut pentru a călăuzi către Dumnezeu” mărtuiseşte el cu o convingere adâncă.
Pr. Marie-Eugène trece la cele veşnice pe 27 martie 1967, în lunea Paştelui, chiar în sărbătoarea Maicii Vieţii (Notre-Dame de Vie), instituită de el însuşi. Faima sfinţeniei sale se răspândeşte de atunci în lumea întreagă.
Pe 19 noiembrie 2016, este beatificat la Avignon.

„Atunci când vrem să cunoaştem pe cineva, mergem să-l vedem. Trebuie să mergem să-L vedem pe Domnul nostru în Evanghelie. Trebuie să-L găsim în Evanghelie, prin meditaţie. Rugăciunea voastră lăuntrică vă ajută să înţelegeţi Evanghelia. Da, trebuie să avem o ştiinţă, o cunoaștere personală a lui Cristos. Numai astfel devenim creştini şi devenim spirituali. Iată ce trebuie să așezaţi la temelia vieţii voastre spirituale. Citirea atentă a Evangheliei are să fie fundamentul ştiinţei voastre. Este mai importantă decât orice altă ştiinţă.”
Conferinţă, 13 decembrie 1965.

„În zilele noastre, principalul instrument al misiunii, nu este dezbaterea: lumea nu mai crede în ea. Nu sunt nici măcar operele sociale. Principalul
instrument este mărturia cuiva care este cuprins de Dumnezeu, care prin atitudinile sale, prin cuvintele sale, Îl lasă pe Dumnezeu să transpară, arată ce poate să realizeze Dumnezeu într-o viaţă şi dintr-un suflet. Iată marea mărturie, mărturia eficace.”
Conferinţă, 22 august 1966

„Copiii mei (spirituali) trebuie să fie fiii Duhului Sfânt și ai Sfintei Fecioare”
Note intime 1953