„Și numele Fecioarei – spune evanghelistul – era Maria (Lc 1,27). Să vorbim puțin și despre acest nume care, interpretat, înseamnă „steaua mării” și i se potrivește foarte bine Mamei-fecioare. Căci ea poate fi foarte bine comparată cu un astru, pentru cã, după cum steaua își trimite raza fără a fi alterată, la fel, Fecioara l-a născut pe Fiul fără nici o leziune. Nici raza nu micșorează strălucirea stelei, nici Fiul, integritatea Fecioarei.

O, cine te poate înțelege în nestatornicia acestei lumi care plutește mai mult între furtuni și vijelii decât umblă pe pământ! Nu-ți întoarce ochii de la strălucirea
acestei stele, dacă nu vrei să fii copleșit de furtuni! Dacă se ridică vânturile ispitelor, dacă te ciocnești de înălțimile strâmtorărilor, privește steaua, cheam-o pe Maria. Dacă ești purtat de valurile mândriei, ale ambiției, ale calomniei, ale rivalității, privește steaua, cheam-o pe Maria. Dacă furia, sau avariția, sau ademenirea trupului ar da năvală asupra bărcuței minții, privește la Maria. Dacă ești tulburat de cruzimea crimelor, confuz din cauza urâțeniei conștiinței, înspăimântat de oroarea judecății, dacă începi să fii absorbit de prăpastia tristeții, de abisul disperării, gândește-te la Maria. În pericole, în necazuri, în situații nesigure, gândește-te la Maria, invoc-o pe Maria. Să n-o îndepărtezi din gura ta, să n-o îndepărtezi din inima ta, apelează mereu la ajutorul rugăciunii, nu părăsi exemplul modului ei de a trăi. Urmând-o pe ea, nu vei rătăci, rugând-o pe ea, nu  vei dispera, gândindu-te la ea, nu vei greși, ținându-te de ea, nu te vei prăbuși, având-o pe ea ca protectoare, nu te vei teme, luând-o pe ea călăuză, nu vei obosi, având-o pe ea de partea ta, vei ajunge la scop, și astfel, vei înțelege cât de frumos este să spui: Și numele Fecioarei era Maria.”

Din Omiliile despre Laudele Fecioarei-mame ale sfântului Bernard, abate