Ucenic al Sf. Profet Ilie, Eliseu va primi mantia maestrului său și prin urmare, va deveni moștenitorul misiunii acestuia, și anume: să le amintească celor din poporul lui Israel să se întoarcă la cultul singurului Dumnezeu adevărat.

Numele său provine din ebraică: „El Yasa”, ceea ce se poate traduce prin „Dumnezeu e ajutorul meu” sau „Dumnezeu e salvarea mea”.

După profetul Ilie, Eliseu este considerat și el ca părinte al Ordinului Carmelitan. Prima constituție a eremiților de pe Muntele Carmel amintește că Ordinul își are originea în „profeții Ilie și Eliseu, locuitori plin de zel ai Muntelui Carmel”

– Eliseu a fost chemat să-l urmeze pe Ilie (1R 19,19-21)
– El pleacă pentru a-l urma și a-l servi pe Ilie. El este acela care turna apă pe mâinile lui Ilie (2R 3,11)
– Eliseu cere și primește „îndoit” spiritul lui Ilie în momentul răpirii acestuia la Cer (2R 2,13). Spiritul lui Ilie se odihnește asupra lui (2R 2,15).

În secolul al XVII-lea, carmelitanii și-au ridicat pe Muntele Carmel o Mânăstire și celebrau ocazional slujbe în „Grota lui Ilie” sau „Școala Profeților” Această grotă a devenit mai apoi moscheie iar în zilele noastre, o sinagogă. Însă pe 14 iunie, comunitatea carmelitană stabilită pe Muntele Carmel a obținut autorizația de a celebra sărbătoarea profetului Eliseu în grotă.