Prin fomări anuale de reflecţie şi împărtăşire (Şcoala de creştinism), şi prin momente de întâlnire extraordinare (Exerciţii spirituale, pelerinaje, vacanţe) MEC-ul oferă ocazii de formare specifice pentru toate categoriile de vârstă (copii, adolescenţi, liceeni, studenţi, tineri care lucrează, adulţi, familii). Formarea ia în considerare viaţa creştină şi asimilarea carismei carmelitane, condusă după anumite criterii: rugăciunea înţeleasă ca “eveniment plenar” al vieţii; cunoaşterea şi pedagogia Sfinţilor, în mod deosebit prin itinerariul Postului Mare prin Portretele Sfinţilor; sfaturile evanghelice (feciorie, ascultare şi sărăcie), redescoperite ca un dat antropologic originar şi oferite laicilor, în conformitate cu starea lor de viaţă.

Activitatea culturală se realizează în funcţie de un parcurs intern de formare, promovat de Grupuri şi Centre de referinţă, ca şi prin propuneri publice de întâlniri şi dezbateri. Aprofundarea culturală este apoi garantată de revista trimestrială a Mişcării, Dialoguri carmelitane, care include rubrici tematice şi de actualitate. Urmând frumuseţea ca trăsătură carmelitană, sunt încurajate iniţiative de tip artistic-muzical şi prin intermediul unor Corale. Activitatea culturală în MEC, în sinteză, doreşte să facă să devină operativ principiul de credinţă conform căruia “în Cristos este mântuit omul întreg” (Ioan Paul al II-lea): dacă credinţa creştină nu ar deveni cultură, nu ar fi încă pe deplin gândită, primită, trăită. “Prin urmare, cine în caută pe Dumnezeu înfăptuieşte un act de cultură adevărată.” (Benedict al XVI-lea).

Educaţia la caritate este o atenţie constantă a pedagogiei MEC-ului şi se exprimă prin opere şi direcţii diverse (primirea şi formarea copiilor orfani şi proveniţi din situaţii nevoiaşe; activităţi caritative pentru dizabili, deţinuţi, bătrâni; donare şi vânzare de obiecte uzate etc.). Există convingerea că este necesară o muncă constantă pentru a învăţa că iubirea coincide cu adevărul fiecărei persoane, ca “substanţă” care porneşte din Natura însăşi a lui Dumnezeu-Iubire.

Ca pentru întreaga Biserică, misionarismul este o dimensiune intrinsecă a experienţei MEC-ului, chemat să pună în mişcare – în toate mediile vitale – darul originar al Evangheliei şi al carismei. Îl experimentează în mod deosebit acele persoane şi familii din mişcare care au început o misiune în sens strict. Într-adevăr, misiune înseamnă să înţelegem cine suntem şi ce trebuie să facem în Biserică şi în lume, împreună cu aceeaşi respiraţie a rugăciunii, cu aceeaşi modalitate a prieteniei, cu acelaşi timp de fiecare zi.

Caritatea, cultura şi misiunea se concretizează în mod deosebit în atâtea opere diverse care s-au născut în jurul realităţii Mişcării. Ideea de Operă oferită de MEC este aceea a unui subiect de comuniune, format de persoane “filiale”, care să se inspire din carismă atunci când au grijă de exigenteţe şi dramele semenilor. Izvoarele de inspiraţie vor fi deci respectul pentru adevărul profund antropologic şi caritatea destinată lumii întregi de către Biserică.

Printre operele legate de MEC amintim:

♥ Asociaţia Punto Missione Onlus (promovarea şi susţinerea activităţilor misionare şi de voluntariat social);

♥ Cufărul solidarităţii (Il Baule della Solidarietà) piaţa pentru lucruri uzate pentru promovarea activităţilor misionare);

♥ În România: Satul tinerilor de la Ciocănari (proiect gestionat de asociaţia Mlădiţa, pentru primirea şi formarea tinerilor proveniţi din situaţii defavorizate şi de abandon) şi asociaţia Curtea Culorilor din Serbova (primirea tinerelor orfane sau din situaţii sociale defavorizate);

♥ în Columbia: formarea catehetică şi gestionarea unei ferme în legătură cu opera Città di Dio;

♥ schimburi şi ajutoare cu creştinii din Liban şi Letonia, etc.

♥ centre culturale din diverse comunităţi.