Şi-ntrucât venise vremea să se nască şi trupeşte, ca un mire ce din patul nunţii sale se iveşte, lângă soaţa lui pe care drăgăstos o-mbraţişează, pe El maica lui aleasă într-o iesle Îl aşează, printre nişte vite care pe acolo se aţin: oamenii înalţă cânturi, îngerii isonu-l ţin, celebrând a nunţii taină între firile-amândouă; Dumnezeu, scâncind în iesle, varsă-a lacrimilor rouă, giuvaieruri ce mireasa mirelui i le-aducea pe când maica sta uimită de minunea ce-o vedea: Dumnezeu plângând ca omul, omul plin de bucurie, cum nici unul şi nici altul nu-s prin......

Mai Mult