Și-ntrucât venise vremea să se nască și trupește, ca un mire ce din patul nunții sale se ivește, lângă soața lui pe care drăgăstos o-mbrățișează, pe El maica Lui aleasă într-o iesle Îl așează, printre niște vite care pe acolo se ațin: oamenii înalță cânturi îngerii isonu-l țin, celebrând a nunții taină între firile-amândouă: Dumnezeu scâncind în iesle, varsă-a lacrimilor rouă, giuvaieruri ce mireasa mirelui i le-aducea, pe când maica sta uimită de minunea ce-vedea: Dumnezeu plângând ca omul, omul plin de bucurie, cum nici unul și nici altul nu-s prin firea......

Mai Mult