25 mai – Sfânta Maria Magdalena Pazzi, călugăriţă carmelitană

„Duhul Sfânt vine în sufletul nostru ca un izvor care îl inundă. Așa cum atunci când două fluvii se întâlnesc, se întrepătrund astfel încât cel mai mic își pierde numele și ia numele celui mai mare, astfel acționează și Spiritul Divin când vine pentru a se uni cu sufletul. Trebuie ca acesta, care este mai mic, să-și piardă numele și să se abandoneze Duhului. Aceasta se întâmplă dacă sufletul se va întoarce spre Duhul Sfânt, pentru a deveni una cu El. Prin elanul iubirii, Duhul care este în același timp mobil dar și imobil, pătrunde în noi.”

S-a născut la Florența în 1566 și a fost educată în spirit de credință, până la intrarea sa, la vârsta de 16 ani, în Carmelul Santa Maria degli Angeli – cea mai veche mânăstire a Ordinului – (prima care a primit călugărițe carmelitane, în vremea lui Jean Soreth). Intrarea în Carmel se întâmpla chiar pe 27 noiembrie 1582, (la ceva mai mult de o lună de la moartea Sfintei Tereza de Avila),unde primește numele „Maria Magdalena a Cuvântului făcut Trup”. Aici ea urma să ducă o viață ascunsă, în rugăciune și renunțări. Manuscrisele sale ne relatează despre viața sa mistică, care le-a marcat pe surorile sale din Florența, vreme de 25 de ani. Preocupată de reînnoirea spirituală a Bisericii, ea le-a antrenat pe surorile ei către o viață de perfecțiune, în trăirea desăvârșită a stării lor.

Renumită pentru carismele sale, a murit în 1607 (la 41 de ani) și a fost canonizată de pp Clement IX, pe 28 aprilie 1669, 47 de ani după canonizarea Terezei.