Teresa de Ávila – „Relatări spirituale și alte opere minore”

Descriere

Relatări spirituale și alte opere minore

„Simt în mine o dorinșă foarte mare, mai mult decât de obicei, să existe oameni care să-L slujeasca pe Dumnezeu cu toata detașarea față de lucrurile lumești în care să nu zăbovească asupra nici unuia din cele ce sunt pe lumea aceasta – după cum văd cât sunt de înșelătoare toate –, mai ales cei învățați; fiindca îmi dau seama că Biserica se află în mari nevoi, care mă mâhnesc atât de mult, încât mi se pare o glumă să-mi mai pese și de altceva, și astfel nu fac decât să-i încredințez pe aceștia Domnului; pentru că știu că mai multe foloase ar trage o
persoana absolut desăvârșită, cu ardoare adevarată de iubire față de Dumnezeu, decât mulți alții căldicei.”

Sfânta Tereza de Ávila (R 3,7)

„Cititorul ține în mâini o adevarata „antologie mistică” – ce se întinde pe aproape întreaga perioada în care Sfânta Tereza de Ávila și-a scris operele – publicata postum, în anul 1588. Scrierile adunate în această lucrare prezintă experiența mistică a unei sfinte de excepție din creștinismul occidental.
Cititorul găsește aici relatări ale unor evenimente și fenomene extraordinare primite de la Dumnezeu și trăite de Sfântă. Toate aceste relatari au o înrădăcinare biblică […]. În Biblie ea vede cu adevarat Cuvântul lui Dumnezeu care i se adresează ei personal și stă la baza vieții ei spirituale. […] De aici extrage învățături și îndemnuri spirituale de folos atât călugărilor și calugărițelor carmelitane cât și credincioșilor doritori să ducă o viață autentică în relația lor cu Dumnezeu.”

Pr. Lucian Dâncă, AA, Prefață

TERESA DE JESÚS
S-a născut în 1515, la Ávila. Se călugărește la 20 de ani, împotriva voinței tatălui și intră în mănăstirea carmelitană La Encarnación, Ávila. Descoperă rugăciunea lăuntrică pe care o practică cu fidelitate. Dumnezeu îî dăruiește multe haruri pe această cale și Tereza este inspirată să întemeieze o nouă mănăstire carmelitană după Regula primară a Ordinului. După multe trude și suferințe, confesorii înțeleg ca Dumnezeu îî vorbește cu adevărat și îî cer sub ascultare, să redacteze o carte în care să descrie milostivirile pe care i le-a făcut Dumnezeu.
Aceasta este Cartea Vieții, unde începe ea să vorbească despre rugăciune, de la meditație până la rugăciunea mistică. Aici va povesti și despre întemeiera mănăstirii San José, prima dintre o suită de mănăstiri, în întreaga Spanie, care a marcat începutul reformei Ordinului Carmelitan feminin. Va continua să scrie cu farmec și cu inspirație Întemeierile, Calea Desăvârșirii și Castelul interior, capodopera ei spirituală, și alte Opere Minore. Moare în 1582, este declarată Sfântă și Învățătoare a Bisericii, cu titlul de „Maică a tuturor celor Spirituali”.