8 noiembrie – Sfânta Elisabeta a Sfintei Treimi
Obține Premiul întâi la pian la Conservatorul de la Dijon, la treisprezece ani.
Moare treisprezece ani mai târziu, la Mănăstirea Carmelitană din Dijon;
Între timp, Elisabeth Catez devine una dintre cele mai mari mistice ale timpurilor noastre: Elisabeta a Sfintei Treimi.
S-a născut la Bourges (Franţa) pe 18 iulie 1880 şi a intrat în Carmelul de la Dijon în 1901. Este contemporană cu Tereza de Lisieux, căreia i-a citit cartea Istoria unui suflet, în anul 1898, primind o confirmare a aspiraţiilor ei profunde. După marele teolog H. U. von Balthasar, misiunea Terezei şi cea a Elisabetei se completează reciproc ca două emisfere ale lumii spirituale Carmelitane în integralitatea sa. Elisabeta trăieşte în mod deosebit învăţătura Sf. Paul conform căreia, noi suntem Templul lui Dumnezeu. Viaţa sa devine un act continuu de adoraţie a Sfintei Treimi, pentru a deveni cu toată fiinţa ei Laudem Gloriae (Ef 1,6) adică o laudă pentru Slava lui Dumnezeu – Treime. Dorinţa sa arzătoare de a fi asemenea lui Isus Cristos Răstignit din iubire în beneficiul Bisericii, o consumă în scurt timp: moare pe 9 noiembre 1906 strigând: „Merg către lumină, către iubire, către viață”. Ioan Paul al II-lea a beatificat-o în anul 1984 iar Papa Francisc a canonizat-o pe 16 octombrie 2016.

Mai multe aici.