1 septembrie – Sfânta Teresa Margherita a Preasfintei Inimi, călugăriță carmelitană desculță

Descendentă a nobilei familii Redi, Teresa-Margherita vede lumina zilei la Arezo (Toscana) în 1747. Intrată în Carmel-ul din Florența pe 1 sept. 1764, a trăit în comunitate o viață contemplativa excepțională. A înțeles că vocatia ei era să trăiască ascunsă, în iubire și jertfire de sine. A avut de asemenea multe ocazii de a practica o caritate eroică în cei 6 ani de clauzura, de la 17 ani la 23.

În loc să se plângă în continuu de nevrednicia ei, a lăsat la o parte toate gândurile despre sine, în fața infinitei majestați și ale lui Dumnezeu; iar modul cel mai profitabil și sincer de a se desconsidera, era acela de a se uita pe sine cu desăvârșire.

Totuși, cunoașterea de sine (spre deosebire de amorul-propriu) o făcea să nu se deprime la vederea imperfecțiunilor sale. “pot totul in Cel ce poate totul” obișnuia sa spuna cu Sf. Paul, refuzând să se descurajeze.

Dumnezeu avea să-i dea ceea ce îi lipsea. Se abandona pe sine în bunatatea și mila Domnului “Nimic de la mine. Totul de la Dumnezeu… Cât de mica și de slabă sunt, după puterile mele, cu atât mai bogată și mai puternică voi fi în El. El se va arăta și mai glorios în mila Sa, pe cât sunt eu mai nevrednica, în păcatele și nimicnicia mea”.

A murit in 1779. A fost beatificata pe 9 iunie 1929, de către papa Pius XI și canonizata pe 19 martie 1934 de către același papă.

Trupul său, nedescompus, este păstrat în biserica Mănăstirii Carmelitanelor Desculțe din Florența.