Ioan al Crucii – „Flacăra vie a iubirii”

Description

„Flacăra vie a iubirii nu este ultimul poem căruia i s-a dedicat Ioan, ci poemul scurt și incandescent pe care l-a pregătit în toate celelalte poeme.

Într-adevăr, Cântarea spirituală ramâne poemul ce tinde spre ultimul vers al strofei 39, care-L vestește pe Duhul Sfânt (respirarea aerului): „în noaptea senină/ cu Flacăra ce consuma și nu doare”.

Iar Noaptea întunecată este chiar poemul care a descris paradoxul unui suflet „consumat” de Flacăra iubirii – cu dureri de nedescris, asemănătoare agoniei – până când totul s-a transformat într-o seninătate nesfârsită și într-o abandonare imaculată.

Flacăra este doar un imn de adorare și de uimire înalțat Sfintei Treimi.”

Antonio Sicari, OCD

„Atât poemul, cât și comentariul autorului pornesc de la Treime spre Unul și invers, de la Unul spre Treime. Faptul că omul este atras înăuntrul acestei Iubiri divine este un har nemaiauzit:
omul trăiește, deci, o minunată unire cu Dumnezeu, fiindcă încă de la crearea lui a fost chemat la comuniune cu Iubirea, care este Dumnezeu. Este un har nemaiauzit, dar oferit tuturor: celor credincioși și celor necredincioși, persoanelor consacrate și laicilor și, în general, oricărui om.
Citind și recitind deseori întregul poem, făcându-l să devina rugăciune și străduindu-ne să înțelegem mai bine comentariul autorului, vom putea ajunge până în adâncul inimii noastre, unde vom descoperi Iubirea pe care ne-o daruiește Sfânta Treime, pentru ca și noi să ne-o dăruim unii altora. ”

Ermanno Barucco, OCD