Tereza de Ávila – „Cartea Vieţii”

Description

CARTEA VIEȚII SFINTEI TEREZA DE ÁVILA

„Mi se pare că am citit sau auzit undeva această comparaţie, care mi se pare că se potriveşte de minune subiectului meu. Acela care începe să facă rugăciune lăuntrică trebuie să-şi imagineze că începe să amenajeze, pe un pământ foarte neroditor care face buruieni, o grădină în care să se răsfeţe Domnul nostru. Maiestatea Sa smulge buruienile şi sădeşte plantele cele bune. Să considerăm că acesta este un fapt deja împlinit atunci când un suflet s-a hotărât să se dedice rugăciunii şi a început să o practice. Datoria noastră, ca buni grădinari, este să muncim, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru creşterea şi udarea plantelor ca să nu piară, ci să ajungă să facă flori parfumate, spre mai marea bucurie a Stăpânului nostru. Atunci, El va veni adesea să se delecteze în această grădină şi să se bucure între aceste virtuţi.”
(V 11,6)
„Iar pe cei care încă n-au început să practice rugăciunea îi rog, pentru numele lui Dumnezeu, să nu se lipsească de un bine aşa de mare. Aici nu este nimic de temut, ci numai de dorit. Deoarece, chiar şi atunci când n-am realizat nici progresul, nici eforturile pentru desăvârşire, aşa încât să merităm mângâierile şi bucuriile pe care Domnul le dăruieşte celor desăvârşiţi, totuşi vom câştiga, puţin câte puţin, o cunoaştere a drumului spre cer; şi, dacă perseverăm, nădăjduiesc în mila lui Dumnezeu, care pe nimeni dintre cei care şi L-au făcut prieten nu l-a lăsat nerăsplătit. După mine, rugăciunea lăuntrică nu e nimic altceva decât întreținerea unei relaţii de prietenie, a sta deseori de vorbă, în intimitate, cu Acela despre care ştim că ne iubeşte.”
(V 8,5)

TERESA DE JESÚS
S-a născut în 1515, la Ávila. Se călugărește la 20 de ani, împotriva voinței tatălui și intră în mănăstirea carmelitană La Encarnación, Ávila. Descoperă rugăciunea lăuntrică pe care o practică cu fidelitate. Dumnezeu îî dăruiește multe haruri pe această cale și Tereza este inspirată să întemeieze o nouă mănăstire carmelitană după Regula primară a Ordinului. După multe trude și suferințe, confesorii înțeleg ca Dumnezeu îî vorbește cu adevărat și îî cer sub ascultare, să redacteze o carte în care să descrie milostivirile pe care i le-a făcut Dumnezeu.
Aceasta este Cartea Vieții, unde începe ea să vorbească despre rugăciune, de la meditație până la rugăciunea mistică. Aici va povesti și despre întemeiera mănăstirii San José, prima dintre o suită de mănăstiri, în întreaga Spanie, care a marcat începutul reformei Ordinului Carmelitan feminin. Va continua să scrie cu farmec și cu inspirație Întemeierile, Calea Desăvârșirii și Castelul interior, capodopera ei spirituală, și alte Opere Minore. Moare în 1582, este declarată Sfântă și Învățătoare a Bisericii, cu titlul de „Maică a tuturor celor Spirituali”.