Cripta este concepută ca un spațiu cimiterial în înteriorul bisericii, pentru călugării care vor termină itinerariul lor pământesc în această mânăstire.

Pentru aceasta, mozaicul de pardoseala criptei, care se extinde și pe peretele dinspre altar, reprezintă coborârea lui Isus în Iad, pentru a-i elibera pe Adam și pe Eva din captivitatea morții. Acest mister, care face parte din Crez și se identifică cu marea tăcere a Sâmbetei Sfinte, și este intuit de credința noastră. Pentru acest motiv, mozaicul se poate întrezări printr-o sticlă colorată în parte.

Așa cum citim în Catehismul Bisericii Catolice: „Prin expresia «Isus s-a coborât în iad», Simbolul mărturisește că Isus a murit cu adevărat și că, prin moartea Sa pentru noi, El a învins moartea” (CBC 636).

Acest pasaj find temelia credinței și mântuirii noastre, atunci când mergem în fața altarului ca să primim sacramentele care ne fac să participăm la moartea și învierea lui Cristos, mai ales Sfânta Împărtășanie, trecem în mod semnificativ peste acest mozaic, ca pe un pod care ne permite să ajungem dincolo de limitele noastre.